TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 1: Normele de procedură penală şi scopul acestora (1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.(2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părţilor şi ale celorlalţi participanţi în procesul penal

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 2: Legalitatea procesului penal Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. ← Art. 1: Normele de procedură penală şi scopul acestora Art. 3: Separarea funcţiilor judiciare →

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 3: Separarea funcţiilor judiciare (1) În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare:a) funcţia de urmărire penală;b) funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală;c) funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată;d) funcţia de judecată.(2) Funcţiile judiciare se exercită din oficiu,

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 4: Prezumţia de nevinovăţie (1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului. ← Art. 3: Separarea funcţiilor judiciare Art. 5: Aflarea adevărului →

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 5: Aflarea adevărului (1) Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.(2) Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 6: Ne bis in idem Nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică. ← Art. 5: Aflarea adevărului Art. 7: Obligativitatea punerii în mişcare

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 7: Obligativitatea punerii în mişcare şi a exercitării acţiunii penale (1) Procurorul este obligat să pună în mişcare şi să exercite acţiunea penală din oficiu atunci când există probe din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni şi nu există vreo cauză legală de împiedicare, alta decât cele prevăzute la alin. (2) şi

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 8: Caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 9: Dreptul la libertate şi siguranţă (1) În cursul procesului penal este garantat dreptul oricărei persoane la libertate şi siguranţă.(2) Orice măsură privativă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepţional şi doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.(3) Orice persoană arestată are dreptul de a fi informată

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 10: Dreptul la apărare (1) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.(2) Părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.(3) Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 11: Respectarea demnităţii umane şi a vieţii private (1) Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane.(2) Respectarea vieţii private, a inviolabilităţii domiciliului şi a secretului corespondenţei sunt garantate. Restrângerea exercitării acestor drepturi nu este admisă decât în condiţiile legii

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 12: Limba oficială şi dreptul la interpret (1) Limba oficială în procesul penal este limba română.(2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, actele procedurale întocmindu-se în limba română.(3) Părţilor şi subiecţilor procesuali care nu vorbesc sau nu înţeleg limba

TITLUL I: Principiile şi limitele aplicării legii procesuale penaleArt. 13: Aplicarea legii procesuale penale în timp şi spaţiu (1) Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţiile tranzitorii.(2) Legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL I: Acţiunea penalăArt. 14: Obiectul şi exercitarea acţiunii penale (1) Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni.(2) Acţiunea penală se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.(3) Acţiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condiţiile

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL I: Acţiunea penalăArt. 15: Condiţiile de punere în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL I: Acţiunea penalăArt. 16: Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:a) fapta nu există;b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL I: Acţiunea penalăArt. 17: Stingerea acţiunii penale (1) În cursul urmăririi penale acţiunea penală se stinge prin clasare sau prin renunţare la urmărirea penală, în condiţiile prevăzute de lege.(2) În cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL I: Acţiunea penalăArt. 18: Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal. ← Art. 17:

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 19: Obiectul şi exercitarea acţiunii civile (1) Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.(2) Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 20: Constituirea ca parte civilă (1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.(2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 21: Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente (1) Introducerea în procesul penal a părţii responsabile civilmente poate avea loc, la cererea părţii îndreptăţite potrivit legii civile, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1).*) Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma “în

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 22: Renunţarea la pretenţiile civile (1) Partea civilă poate renunţa, în tot sau în parte, la pretenţiile civile formulate, până la terminarea dezbaterilor în apel.(2) Renunţarea se poate face fie prin cerere scrisă, fie oral în şedinţa de judecată.(3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 23: Tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.(2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 24: Exercitarea acţiunii civile de către sau faţă de succesori (1) Acţiunea civilă rămâne în competenţa instanţei penale în caz de deces, reorganizare, desfiinţare sau dizolvare a părţii civile, dacă moştenitorii sau, după caz, succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia îşi exprimă opţiunea de a continua exercitarea

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 25: Rezolvarea acţiunii civile în procesul penal (1) Instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre atât asupra acţiunii penale, cât şi asupra acţiunii civile.(2) Când acţiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanţa dispune ca lucrul să fie restituit părţii

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 26: Disjungerea acţiunii civile (1) Instanţa poate dispune disjungerea acţiunii civile, când soluţionarea acesteia determină depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a acţiunii penale. Soluţionarea acţiunii civile rămâne în competenţa instanţei penale.(2) Disjungerea se dispune de către instanţă din oficiu ori la cererea procurorului sau a părţilor.(3) Probele

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 27: Cazurile de soluţionare a acţiunii civile la instanţa civilă (1) Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.(2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă

TITLUL II: Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penalCAPITOLUL II: Acţiunea civilăArt. 28: Autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal (1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 29: Participanţii în procesul penal Participanţii în procesul penal sunt: organele judiciare, avocatul, părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi alţi subiecţi procesuali. ← Art. 28: Autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal Art. 30: Organele judiciare →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 30: Organele judiciare Organele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt:a) organele de cercetare penală;b) procurorul;c) judecătorul de drepturi şi libertăţi;d) judecătorul de cameră preliminară;e) instanţele judecătoreşti. ← Art. 29: Participanţii în procesul penal Art. 31: Avocatul → 

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 31: Avocatul Avocatul asistă sau reprezintă părţile ori subiecţii procesuali în condiţiile legii. ← Art. 30: Organele judiciare Art. 32: Părţile →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 32: Părţile (1) Părţile sunt subiecţii procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acţiune judiciară.(2) Părţile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. ← Art. 31: Avocatul Art. 33: Subiecţii procesuali principali →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 33: Subiecţii procesuali principali (1) Subiecţii procesuali principali sunt suspectul şi persoana vătămată.(2) Subiecţii procesuali principali au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi părţile, cu excepţia celor pe care legea le acordă numai acestora. ← Art. 32: Părţile Art. 34: Alţi subiecţi procesuali →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL I: Dispoziţii generaleArt. 34: Alţi subiecţi procesuali În afara participanţilor prevăzuţi la art. 33, sunt subiecţi procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum şi orice alte persoane sau organe prevăzute de lege având anumite drepturi, obligaţii sau atribuţii în procedurile judiciare penale. ← Art. 33: Subiecţii procesuali principali Art. 35:

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 1: Competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a instanţelor judecătoreştiArt. 35: Competenţa judecătoriei (1) Judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.(2) Judecătoria soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege. ← Art. 34: Alţi subiecţi procesuali Art. 36: Competenţa

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 1: Competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a instanţelor judecătoreştiArt. 36: Competenţa tribunalului (1) Tribunalul judecă în primă instanţă:a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 188-191, art. 209-211, art. 254, 2561, 263, 282, art. 289-294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 şi art. 360-367;b)

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 1: Competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a instanţelor judecătoreştiArt. 37: Competenţa tribunalului militar (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.(2) Tribunalul militar soluţionează şi alte cauze

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 1: Competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a instanţelor judecătoreştiArt. 38: Competenţa curţii de apel (1) Curtea de apel judecă în primă instanţă:a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445;b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale;c) infracţiunile săvârşite de judecătorii

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 1: Competenţa funcţională, după materie şidupă calitatea persoanei a instanţelor judecătoreştiArt. 39: Competenţa curţii militare de apel (1) Curtea militară de apel judecă în primă instanţă:a) infracţiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 şi 438-445, săvârşite de militari;b) infracţiunile privind securitatea naţională a României, prevăzute în legi speciale,

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 1: Competenţa funcţională, după materie şidupă calitatea persoanei a instanţelor judecătoreştiArt. 40: Competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile de înaltă trădare, infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi membri din România în Parlamentul European, de membrii Guvernului, de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 2: Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreştiArt. 41: Competenţa pentru infracţiunile săvârşite pe teritoriul României (1) Competenţa după teritoriu este determinată, în ordine, de:a) locul săvârşirii infracţiunii;b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;c) locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 2: Competenţa teritorială a instanţelor judecătoreştiArt. 42: Competenţa pentru infracţiunile săvârşite în afara teritoriului României (1) Infracţiunile săvârşite în afara teritoriului României se judecă de către instanţele în a căror circumscripţie se află locuinţa suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică.(2) Dacă inculpatul nu locuieşte

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 43: Reunirea cauzelor (1) Instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al concursului formal de infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.(2) Instanţa poate dispune reunirea cauzelor, dacă prin aceasta nu se

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 44: Competenţa în caz de reunire a cauzelor (1) În caz de reunire, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 45: Procedura de reunire a cauzelor (1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului, a părţilor, a persoanei vătămate şi din oficiu de către instanţa competentă.(2) Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faţa primei instanţe, chiar după desfiinţarea sau

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 46: Disjungerea cauzelor (1) Pentru motive temeinice privind mai buna desfăşurare a judecăţii, instanţa poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpaţi sau la unele dintre infracţiuni.(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanţă, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 47: Excepţiile de necompetenţă (1) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei inferioare celei competente potrivit legii poate fi invocată în tot cursul judecăţii, până la pronunţarea hotărârii definitive.(2) Excepţia de necompetenţă materială sau după calitatea persoanei a instanţei superioare

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 48: Competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului (1) Când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:a) fapta are legătură cu atribuţiile de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 49: Competenţa în caz de schimbare a încadrării juridice sau a calificării faptei (1) Instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracţiunea este de competenţa instanţei inferioare.(2) Schimbarea calificării faptei printr-o lege nouă,

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 50: Declinarea de competenţă (1) Instanţa care îşi declină competenţa trimite, de îndată, dosarul instanţei de judecată desemnate ca fiind competentă prin hotărârea de declinare.(2) Dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreşti Art. 51: Conflictul de competenţă (1) Când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună.(2) Instanţa ierarhic superioară comună este sesizată,

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 3: Dispoziţii speciale privind competenţa instanţelor judecătoreştiArt. 52: Chestiunile prealabile (1) Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă soluţionării cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, cu excepţia situaţiilor în care competenţa de soluţionare nu aparţine organelor judiciare.(2) Chestiunea prealabilă se judecă

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 4: Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţişi a judecătorului de cameră preliminarăArt. 53: Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi Judecătorul de drepturi şi libertăţi este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia, soluţionează, în cursul urmăririi penale, cererile, propunerile, plângerile, contestaţiile sau orice alte sesizări privind:a) măsurile preventive;b) măsurile

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 4: Competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminarăArt. 54: Competenţa judecătorului de cameră preliminară Judecătorul de cameră preliminară este judecătorul care, în cadrul instanţei, potrivit competenţei acesteia:a) verifică legalitatea trimiterii în judecată dispuse de procuror;b) verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 55: Organele de urmărire penală (1) Organele de urmărire penală sunt:a) procurorul;b) organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare;c) organele de cercetare penală speciale.(2) Procurorii sunt constituiţi în parchete care funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti şi îşi exercită atribuţiile în cadrul Ministerului

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 56: Competenţa procurorului (1) Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliţiei judiciare şi a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.(2)

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 57: Competenţa organelor de cercetare penală (1) Organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare efectuează urmărirea penală pentru orice infracţiune care nu este dată, prin lege, în competenţa organelor de cercetare penală speciale sau procurorului, precum şi în alte cazuri prevăzute de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 58: Verificarea competenţei (1) Organul de urmărire penală este dator să îşi verifice competenţa imediat după sesizare.(2) Dacă procurorul constată că nu este competent să efectueze sau să supravegheze urmărirea penală, dispune de îndată, prin ordonanţă, declinarea de competenţă şi trimite cauza

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 59: Extinderea competenţei teritoriale (1) Când anumite acte de urmărire penală trebuie să fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmărirea, procurorul sau, după caz, organul de cercetare penală poate să le efectueze ori poate dispune efectuarea lor prin

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 60: Cazurile urgente Procurorul sau organul de cercetare penală, după caz, este obligat să efectueze actele de urmărire penală care nu suferă amânare, chiar dacă acestea privesc o cauză care nu este de competenţa acestuia. Lucrările efectuate în astfel de cazuri se

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 61: Actele încheiate de unele organe de constatare (1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:a) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 62: Actele încheiate de comandanţii de nave şi aeronave (1) Comandanţii de nave şi aeronave sunt competenţi să facă percheziţii corporale sau ale vehiculelor şi să verifice lucrurile pe care făptuitorii le au cu sine sau le folosesc, pe timpul cât navele

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 5: Organele de urmărire penală şi competenţa acestoraArt. 63: Dispoziţii comune (1) Dispoziţiile prevăzute la art. 41-46 şi 48 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.(2) Prevederile art. 44 alin. (2) nu se aplică în faza de urmărire penală.(3) Urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile prevăzute

TITLUL III: Participanţii în procesul penal CAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciare SECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutarea Art. 64: Incompatibilitatea judecătorului (1) Judecătorul este incompatibil dacă: a) a fost reprezentant sau avocat al unei părţi ori al unui subiect procesual principal, chiar şi în altă cauză; b) este rudă sau afin, până la gradul al IV-lea inclusiv, ori se află într-o

TITLUL III: Participanţii în procesul penal CAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciare SECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutarea Art. 65: Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului (1) Dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a)-d) şi f) se aplică procurorului şi organului de cercetare penală. (2) Dispoziţiile art. 64 alin. (1) se aplică magistratului-asistent şi grefierului. (3)

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 66: Abţinerea (1) Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate şi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abţinerii.(2) Declaraţia

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 67: Recuzarea (1) În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere, părţile, subiecţii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.(2) Cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 68: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării (1) Abţinerea sau recuzarea judecătorului de drepturi şi libertăţi şi a judecătorului de cameră preliminară se soluţionează de un judecător de la aceeaşi instanţă.(2) Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 69: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală (1) Asupra abţinerii sau recuzării persoanei care efectuează urmărirea penală se pronunţă procurorul care supraveghează urmărirea penală.(2) Cererea de recuzare se adresează fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care cererea este

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 70: Procedura de soluţionare a abţinerii sau recuzării procurorului (1) În tot cursul procesului penal, asupra abţinerii sau recuzării procurorului se pronunţă procurorul ierarhic superior.(2) Declaraţia de abţinere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancţiunea inadmisibilităţii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 71: Temeiul strămutării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, iar curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripţia

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 72: Cererea de strămutare şi efectele acesteia (1) Strămutarea poate fi cerută de părţi, de persoana vătămată sau de procuror.(2) Cererea se depune la instanţa de unde se solicită strămutarea şi trebuie să cuprindă indicarea temeiului de strămutare, precum şi motivarea în fapt şi în drept.(3)

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 73: Procedura de soluţionare a cererii de strămutare (1) Soluţionarea cererii de strămutare se face în şedinţă publică, cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii.(2) Preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza ia măsuri pentru încunoştinţarea

TITLUL III: Participanţii în procesul penal CAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciare SECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutarea Art. 74: Soluţionarea cererii (1) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau curtea de apel competentă soluţionează cererea de strămutare prin sentinţă. (2) În cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 75: Alte dispoziţii (1) După strămutarea cauzei, contestaţiile şi celelalte căi de atac se judecă de instanţele corespunzătoare din circumscripţia instanţei la care s-a strămutat cauza.(2) Prevederile art. 71-74 se aplică în mod corespunzător şi în procedura de cameră preliminară.(3) Când strămutarea se dispune în cursul

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL II: Competenţa organelor judiciareSECŢIUNEA 6: Incompatibilitatea şi strămutareaArt. 76: Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei (1) Procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate cere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să desemneze o altă curte de apel decât cea căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, care să fie sesizată

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL III: Subiecţii procesuali principali şi drepturile acestoraArt. 77: Suspectul Persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect. ← Art. 76: Desemnarea altei instanţe pentru judecarea cauzei Art. 78: Drepturile suspectului →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL III: Subiecţii procesuali principali şi drepturile acestoraArt. 78: Drepturile suspectului Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel. ← Art. 77: Suspectul Art. 79: Persoana vătămată →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL III: Subiecţii procesuali principali şi drepturile acestoraArt. 79: Persoana vătămată Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numeşte persoană vătămată. ← Art. 78: Drepturile suspectului Art. 80: Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL III: Subiecţii procesuali principali şi drepturile acestoraArt. 80: Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vătămate (1) În situaţia în care în cauză există un număr mare de persoane vătămate care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care persoanele vătămate nu

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL III: Subiecţii procesuali principali şi drepturile acestoraArt. 81: Drepturile persoanei vătămate În cadrul procesului penal, persoana vătămată are următoarele drepturi:a) dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;b) dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii;c) dreptul de a formula

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL IV: Inculpatul şi drepturile acestuiaArt. 82: Inculpatul Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală devine parte în procesul penal şi se numeşte inculpat. ← Art. 81: Drepturile persoanei vătămate Art. 83: Drepturile inculpatului →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL IV: Inculpatul şi drepturile acestuiaArt. 83: Drepturile inculpatului În cursul procesului penal, inculpatul are următoarele drepturi:a) dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL V: Partea civilă şi drepturile acesteiaArt. 84: Partea civilă (1) Persoana vătămată care exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal este parte în procesul penal şi se numeşte parte civilă.(2) Au calitatea de parte civilă şi succesorii persoanei prejudiciate, dacă exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal. ← Art. 83: Drepturile inculpatului Art. 85: Drepturile

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL V: Partea civilă şi drepturile acesteiaArt. 85: Drepturile părţii civile (1) În cursul procesului penal, partea civilă are drepturile prevăzute la art. 81.(2) Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de persoană vătămată în aceeaşi cauză.(3) Dispoziţiile art.

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VI: Partea responsabilă civilmente şi drepturile acesteiaArt. 86: Partea responsabilă civilmente Persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VI: Partea responsabilă civilmente şi drepturile acesteiaArt. 87: Drepturile părţii responsabile civilmente (1) În cursul procesului penal, partea responsabilă civilmente are drepturile prevăzute la art. 81.(2) Drepturile părţii responsabile civilmente se exercită în limitele şi în scopul soluţionării acţiunii civile. ← Art. 86: Partea responsabilă civilmente Art. 88: Avocatul →

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 88: Avocatul (1) Avocatul asistă sau reprezintă, în procesul penal, părţile ori subiecţii procesuali principali, în condiţiile legii.(2) Nu poate fi avocat al unei părţi sau al unui subiect procesual principal:a) soţul ori ruda până la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecătorul;b) martorul citat în cauză;c)

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 89: Asistenţa juridică a suspectului sau a inculpatului (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulţi avocaţi în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoştinţă acest

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 90: Asistenţa juridică obligatorie a suspectului sau a inculpatului Asistenţa juridică este obligatorie:a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenţie ori într-un centru educativ, când este reţinut sau arestat, chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 91: Avocatul din oficiu (1) În cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.(2) În tot cursul procesului penal, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte nejustificat, nu asigură substituirea

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 92: Drepturile avocatului suspectului şi inculpatului (1) În cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepţia:a) situaţiei în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori cercetare, prevăzute în cap. IV din titlul IV;b) percheziţiei corporale

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 93: Asistenţa juridică a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente (1) În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoştinţat în condiţiile art. 92 alin. (2), să asiste la efectuarea oricărui act de

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 94: Consultarea dosarului (1) Avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 95: Dreptul de a formula plângere (1) Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 336-339.(2) În situaţiile prevăzute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) şi art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat să rezolve plângerea şi să comunice soluţia, precum şi motivarea acesteia,

TITLUL III: Participanţii în procesul penalCAPITOLUL VII: Avocatul. Asistenţa juridică şi reprezentareaArt. 96: Reprezentarea În cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte părţi, precum şi persoana vătămată pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenţa acestora este obligatorie sau este apreciată ca fiind necesară de procuror, judecător sau instanţa de judecată, după caz. ← Art. 95: Dreptul de a formula plângere

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 97: Proba şi mijloacele de probă (1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.(2) Proba

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 98: Obiectul probaţiunii Constituie obiect al probei:a) existenţa infracţiunii şi săvârşirea ei de către inculpat;b) faptele privitoare la răspunderea civilă, atunci când există parte civilă;c) faptele şi împrejurările de fapt de care depinde aplicarea legii;d) orice împrejurare necesară pentru justa soluţionare a cauzei. ← Art. 97: Proba şi mijloacele

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 99: Sarcina probei (1) În acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului, iar în acţiunea civilă, părţii civile ori, după caz, procurorului care exercită acţiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.(2) Suspectul sau inculpatul

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 100: Administrarea probelor (1) În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.(2) În cursul judecăţii, instanţa administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părţilor şi,

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 101: Principiul loialităţii administrării probelor (1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 102: Excluderea probelor obţinute în mod nelegal (1) Probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.(2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.(3) Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL I: Reguli generaleArt. 103: Aprecierea probelor (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.(2) În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate.

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 1: Reguli generale în materia audierii persoanelorArt. 104: Persoanele audiate în cursul procesului penal În cursul procesului penal, în condiţiile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii şi experţii. ← Art. 103: Aprecierea probelor Art. 105: Audierea prin interpret →

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 1: Reguli generale în materia audierii persoanelorArt. 105: Audierea prin interpret (1) Ori de câte ori persoana audiată nu înţelege, nu vorbeşte sau nu se exprimă bine în limba română, audierea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de părţi ori persoana vătămată, dintre interpreţii autorizaţi, potrivit legii.(2) În mod

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 1: Reguli generale în materia audierii persoanelorArt. 106: Reguli speciale privind ascultarea (1) Dacă, în timpul audierii unei persoane, aceasta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultării şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 2: Audierea suspectului sau a inculpatuluiArt. 107: Întrebările privind persoana suspectului sau a inculpatului (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează întrebări suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, poreclă, data şi locul naşterii, codul numeric personal, numele şi prenumele părinţilor, cetăţenia, starea civilă, situaţia militară, studiile, profesia ori ocupaţia, locul de muncă, domiciliul

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 2: Audierea suspectului sau a inculpatuluiArt. 108: Comunicarea drepturilor şi a obligaţiilor (1) Organul judiciar comunică suspectului sau inculpatului calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârşirea căreia este suspectat sau pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi încadrarea juridică a acesteia.(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc la

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 2: Audierea suspectului sau a inculpatuluiArt. 109: Modul de ascultare (1) După îndeplinirea dispoziţiilor art. 107 şi 108, suspectul sau inculpatul este lăsat să declare tot ceea ce doreşte referitor la fapta prevăzută de legea penală care i-a fost comunicată, după care i se pot pune întrebări.(2) Suspectul sau inculpatul are dreptul să se consulte cu

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 2: Audierea suspectului sau a inculpatuluiArt. 110: Consemnarea declaraţiilor (1) Declaraţiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. În declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării.(2) Dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează.

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 3: Audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmenteArt. 111: Modul de audiere a persoanei vătămate (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător.(2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:a) dreptul de a fi asistată

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 3: Audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmenteArt. 112: Modul de audiere a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente (1) Audierea părţii civile şi a părţii responsabile civilmente se face potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (1), (3) şi (4), care se aplică în mod corespunzător.(2) Părţii civile, precum şi părţii responsabile

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 3: Audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmenteArt. 113: Protecţia persoanei vătămate şi a părţii civile (1) Atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor ameninţat sau vulnerabil ori pentru protecţia vieţii private sau a demnităţii, organul de urmărire penală poate dispune faţă de persoana vătămată ori

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 114: Persoanele audiate ca martor (1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.(2) Orice persoană citată în calitate de martor are următoarele obligaţii:a) de a se prezenta în faţa organului judiciar care a citat-o la locul,

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 115: Capacitatea de a fi martor (1) Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.(2) Persoanele care se află într-o situaţie ce pune la îndoială, în mod rezonabil, capacitatea de a fi martor pot fi audiate doar atunci când organul judiciar constată

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 116: Obiectul şi limitele declaraţiei martorului (1) Martorul este audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt care constituie obiectul probaţiunii în cauza în care a fost citat.(2) Audierea martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor necesare pentru verificarea credibilităţii sale.(3) Nu pot face obiectul declaraţiei martorului acele fapte sau împrejurări al căror secret

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 117: Persoanele care au dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor (1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane:a) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului;b) persoanele care au avut calitatea de soţ al

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 118: Dreptul martorului de a nu se acuza Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară. ← Art. 117:

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 119: Întrebările privind persoana martorului (1) Dispoziţiile art. 107 se aplică în mod corespunzător în cazul audierii martorului.(2) Martorului i se comunică obiectul cauzei şi apoi este întrebat dacă este membru de familie sau fost soţ al suspectului, inculpatului, persoanei vătămate ori al celorlalte părţi din procesul penal, dacă se află în relaţii

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 121: Jurământul şi declaraţia solemnă a martorului (1) În cursul urmăririi penale şi judecăţii, după îndeplinirea dispoziţiilor art. 119 şi 120, organul de urmărire penală şi preşedintele completului solicită martorului depunerea jurământului sau a declaraţiei solemne.(2) Organul de urmărire penală şi preşedintele completului îl întreabă pe martor dacă doreşte să depună jurământ religios

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 122: Modul de audiere a martorului (1) Fiecare martor este audiat separat şi fără prezenţa altor martori.(2) Martorul este lăsat să declare tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora a fost propus, apoi i se pot adresa întrebări.(3) Martorului nu i se pot adresa întrebări

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 123: Consemnarea declaraţiilor (1) Consemnarea declaraţiilor se face potrivit dispoziţiilor art. 110, care se aplică în mod corespunzător.(2) În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă. ← Art. 122: Modul de

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 4: Audierea martorilorArt. 124: Cazurile speciale de audiere a martorului (1) Audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenţa unuia dintre părinţi, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituţiei căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare.(2) Dacă persoanele arătate la alin. (1) nu pot fi prezente

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 5: Protecţia martorilorSUBSECŢIUNEA 1: Protecţia martorilor ameninţaţiArt. 125: Martorul ameninţat În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a martorului ori a unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 5: Protecţia martorilorSUBSECŢIUNEA 1: Protecţia martorilor ameninţaţiArt. 126: Măsurile de protecţie dispuse în cursul urmăririi penale (1) În cursul urmăririi penale, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri:a) supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare;b) însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 5: Protecţia martorilorSUBSECŢIUNEA 1: Protecţia martorilor ameninţaţiArt. 127: Măsurile de protecţie dispuse în cursul judecăţii În cursul judecăţii, odată cu acordarea statutului de martor ameninţat, instanţa dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre următoarele măsuri:a) supravegherea şi paza locuinţei martorului sau asigurarea unei locuinţe temporare;b) însoţirea şi asigurarea protecţiei martorului sau a membrilor de familie

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 5: Protecţia martorilorSUBSECŢIUNEA 1: Protecţia martorilor ameninţaţiArt. 128: Dispunerea măsurii protecţiei martorului în cursul judecăţii (1) Instanţa dispune aplicarea unei măsuri de protecţie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a părţilor sau a persoanei vătămate.(2) Propunerea formulată de procuror cuprinde:a) numele martorului care urmează a fi ascultat în faza de judecată şi faţă de care

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 5: Protecţia martorilorSUBSECŢIUNEA 1: Protecţia martorilor ameninţaţiArt. 129: Audierea martorului protejat (1) În situaţiile prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. d) şi art. 127 lit. d), audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar.(2) [textul din Art. 129, alin. (2)

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 5: Protecţia martorilorSUBSECŢIUNEA 2: Protecţia martorilor vulnerabiliArt. 130: Martorul vulnerabil (1) Procurorul sau, după caz, instanţa poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil următoarelor categorii de persoane:a) martorului care a suferit o traumă ca urmare a săvârşirii infracţiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;b) martorului minor.(2) Odată cu acordarea statutului de martor

CAPITOLUL II: Audierea persoanelorSECŢIUNEA 6: ConfruntareaArt. 131: Confruntarea (1) Când se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanelor audiate în aceeaşi cauză, se procedează la confruntarea lor dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei.(2) Persoanele confruntate sunt audiate cu privire la faptele şi împrejurările în privinţa cărora declaraţiile date anterior se contrazic.(3) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL III: Identificarea persoanelor şi a obiectelorArt. 132: Scopul şi obiectul măsurii (1) Identificarea persoanelor sau obiectelor se poate dispune dacă este necesară în scopul clarificării împrejurărilor cauzei.(2) Identificarea persoanelor sau obiectelor poate fi dispusă de procuror ori de organele de cercetare penală, în cursul urmăririi penale, sau de instanţă, în cursul

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL III: Identificarea persoanelor şi a obiectelorArt. 133: Audierea prealabilă a persoanei care face identificarea (1) După dispunerea măsurii şi înainte ca identificarea să fie realizată, persoana care face identificarea trebuie audiată cu privire la persoana sau obiectul pe care urmează să îl identifice.(2) Audierea constă în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL III: Identificarea persoanelor şi a obiectelorArt. 134: Identificarea persoanelor (1) Persoana care urmează să fie identificată este prezentată împreună cu alte 4-6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare celor descrise de persoana care face identificarea.(2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în situaţia identificării persoanelor după fotografii.(3) Identificarea se

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii CAPITOLUL III: Identificarea persoanelor şi a obiectelor Art. 135: Identificarea obiectelor (1) Obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea adevărului în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni sunt prezentate în vederea identificării, după ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL III: Identificarea persoanelor şi a obiectelorArt. 136: Alte identificări Identificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac obiectul percepţiei senzoriale se dispune şi se efectuează cu respectarea procedurii prevăzute la art. 134. ← Art. 135: Identificarea obiectelor Art. 137: Pluralitatea de identificări →

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL III: Identificarea persoanelor şi a obiectelorArt. 137: Pluralitatea de identificări (1) În cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice aceeaşi persoană sau acelaşi obiect, organele judiciare competente iau măsuri prin care să fie evitată comunicarea între cei care au făcut identificarea şi cei care urmează să o efectueze.(2)

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 138: Dispoziţii generale (1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele:a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;b) accesul la un sistem informatic;c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere;d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 139: Supravegherea tehnică (1) Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:a) există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la alin. (2);b) măsura să fie proporţională cu

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 140: Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică (1) Supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 141: Autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică de către procuror (1) Procurorul poate autoriza, pe o durată de maximum 48 de ore, măsurile de supraveghere tehnică atunci când:a) există urgenţă, iar obţinerea mandatului de supraveghere tehnică în condiţiile art. 140 ar conduce la o

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 142: Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică (1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei.(11) Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin.

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 143: Consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (1) Procurorul sau organul de cercetare penală întocmeşte un proces-verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică, în care sunt consemnate rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 144: Prelungirea măsurii supravegherii tehnice (1) Măsura supravegherii tehnice poate fi prelungită, pentru motive temeinic justificate, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa competentă, la cererea motivată a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 139, fiecare

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 145: Informarea persoanei supravegheate (1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.(2) După momentul informării, persoana supravegheată are

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 146: Conservarea materialelor rezultate din supravegherea tehnică (1) Dacă în cauză s-a dispus o soluţie de clasare, împotriva căreia nu a fost formulată plângere în termenul legal prevăzut la art. 340 sau plângerea a fost respinsă, procurorul înştiinţează de îndată despre aceasta pe judecătorul

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 146^1: Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane (1) Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare efectuate se poate dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 147: Reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale (1) Reţinerea, predarea şi percheziţionarea trimiterilor poştale se poate dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 148: Utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală şi a colaboratorilor (1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă:a) există o suspiciune rezonabilă cu privire

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 149: Măsurile de protecţie a investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor (1) Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor cu o altă identitate decât cea reală nu poate fi dezvăluită.(2) Procurorul, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa

TITLUL IV: Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatoriiCAPITOLUL IV: Metode speciale de supraveghere sau cercetareArt. 150: Participarea autorizată la anumite activităţi (1) Participarea autorizată la anumite activităţi în condiţiile art. 138 alin. (11) se poate dispune de către procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, pe o perioadă de maximum 60 de zile, dacă:a) există o suspiciune rezonabilă cu