Câinii fără stăpân. Răspunderea autorităților administrației publice locale.

Alexandra.caras/ December 7, 2020/ Articole, Articolul saptamanii, Parteneriate

Cine răspunde pentru câinii fără stăpân și pentru eventualele prejudicii pe care aceștia le pot provoca? Ce poți face dacă ai fost mușcat pe stradă de un câine fără stăpân?

De av. Andreea Ceauș – articol documentat prin intermediul platformei legislative Sintact.ro

Alege să fii informat!

Prin „câine fără stăpân” înțelegem orice câine crescut, adăpostit, ținut pe domeniul public, în locurile publice sau în spațiile adiacente acestora, în afara proprietății stăpânului sau deținătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber, abandonat, inclusiv cei identificați prin microcipare sau alt mijloc alternativ de identificare (art. 1 indic 1 din O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân).

Câinii fără stăpân, câinii care circulă liberi, fără însoțitor, în locurile publice, care nu au fost revendicați sau adoptați în condițiile prevederilor legale sunt considerați că aparțin consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale. Acestea au obligația de a captura și escorta acești câini, prin intermediul personalului calificat (art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, Republicată).

De asemenea, potrivit art. 1, art. 2, art. 4, din O.U.G. nr. 155/2001, art. 21 din O.U.G. nr. 55/2002, în sarcina autorităților locale există obligația de identificare, capturare și escortare a câinilor fără stăpân, neidentificați și neînregistrați.

În ipoteza în care o persoană ar fi atacată de un câine fără stăpân, pe teritoriul orașului, într-un loc public și se va constata că entitatea responsabilă cu paza juridică a animalului a omis să ia măsurile cuvenite pentru evitarea punerii în pericol a vieții locuitorilor și pentru menținerea stării de sănătate și integrității lor fizice, aceasta poate răspunde delictual față de persoana prejudiciată, în baza dispozițiilor art. 1349 și art. 1375 Cod civil.

În legătură cu acest subiect, prezintă interes  și Hotărârea din 26 iulie 2011 a CEDO în cauza Georgel și Georgeta Stoicescu contra României. [1]  Soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza nr. 9.718/03, generată de evenimentul în care reclamanta Georgeta Stoicescu  a fost atacată, mușcată și trântită la pământ de o haită de șapte câini fără stăpân într-o zonă rezidențială din București, a fost aceea de a se constata cu șase voturi la unu că a fost încălcat art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția) și în unanimitate că a fost încălcat art. 6 §1din Convenție.


La paragraful  59 al Hotărârii CEDO s-a consemnat:

„Curtea acceptă faptul că nu trebuie impusă o sarcină imposibilă sau disproporţionată autorităţilor fără să se ţină seama în special de alegerile operaţionale pe care trebuie să le facă în ceea ce priveşte priorităţile şi resursele (a se vedea Osman, pct. 116 şi Hajduová împotriva Slovaciei, nr. 2660/03, pct. 47, 30 noiembrie 2010); aceasta reiese din marja largă de apreciere de care se bucură statele în sfere dificile cum este cea din speţă [a se vedea, mutatis mutandis, Hatton şi Alţii împotriva Regatului Unit (MC), nr. 36022/97, pct. 100-101, CEDO 2003-VIII, şi Oneryildiz, pct. 107]. (…) De asemenea, Curtea trebuie să privească dincolo de aparenţe şi să investigheze realităţile situaţiei reclamate. Estimarea poate implica şi conduita părţilor, inclusiv mijloacele folosite de stat şi implementarea lor. Într-adevăr, atunci când este în joc o problemă de interes general, care atinge un asemenea nivel de gravitate încât devine o problemă de sănătate publică, este de datoria autorităţilor publice să acţioneze în timp util, într-un mod adecvat şi consecvent [a se vedea, mutatis mutandis, Hutten-Czapska împotriva Poloniei (MC), nr. 35014/97, pct. 168, CEDO 2006-VIII]. În estimarea sa, Curtea acceptă faptul că măsurile şi acţiunile ce trebuie adoptate şi luate nu sunt o obligaţie de rezultat, ci o obligaţie de mijloace”.

[1] A fost publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 10 iulie 2013.

Dacă nu ai deja un cont Sintact.ro, solicită acces gratuit » aici

Share this Post