hero-news-jurisprudenta
Legal02 aprilie, 2020

Mandatul european de arestare (reloaded): Hotărâri judecătorești noi, alte perspective asupra (ne)predării persoanei solicitate către statele grav afectate de pandemie

O decizie recentă a Curții de Apel București, secția a II-a penală, aduce în atenție noi argumente juridice în controversata situație a mandatelor europene de arestare, în virtutea cărora persoana solicitată era predată către state grav afectate de pandemie, forțând uneori apărarea să recurgă la invocarea încălcării drepturilor omului.

Desigur că fiecare speță are particularitățile ei, însă Curtea de Apel București oferă în decizia pronunțată o amplă analiză a legislației incidente și găsește soluțiile care îi permit să amâne predarea persoanei solicitate.
Lasă însă deschisă discuția, făcând diferența între amânare (care poate fi pronunțată o singură dată pe o perioadă de 3 luni) și suspendarea temporară:

În cazul suspendării temporare: „Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

Curtea apreciază că măsura de suspendare a predării este una complementară celei de amânare a predării, cele două instituţii fiind reglementate în mod deosebit în cuprinsul deciziei – cadru, putându-se aprecia asupra acesteia doar dacă, ulterior încercării de predare la momentul în care cauza de amânare încetează (prin ajungere le termen) respectarea termenelor de predare nu poate fi respectată.”

Speța

Situația de fapt – mandat european de arestare emis de autoritățile italiene în scopul efectuării urmăririi penale

Pe numele persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare de către autorităţile judiciare din Italia, existând suspiciunea rezonabilă privind comiterea unei infracţiuni de furt în mod agravant, astfel că autoritatea judiciară competentă din Italia a solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate, în scopul efectuării urmăririi penale.

Apărarea – avocatul invocă forţa majoră din Legea nr. 302/2004

Apărătorul desemnat din oficiu arată că este de acord cu emiterea mandatului şi recomandă aplicarea articolului referitor la forţa majoră din Legea nr. 302/2004.

[N.R.] – art. 57 alin. (6) – În caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, dispoziţiile art. 56 alin. (3) fiind aplicabile.

Hotărârea instanței

Cu o amplă argumentare, Curtea a abordat patru aspecte esențiale:


i. Verificarea condițiilor de fond și formă reglementate de Legea nr. 302/2004

ii. Existența stării de urgență și consecințele acesteia

iii. Incidența motivului facultativ de amânare a predării potrivit Legii nr. 302/2004

iv. Incidența cazului de suspendare a predării în baza Deciziei-cadru a Consiliului nr.2002/584/JAI din 13 iunie 2002



i. Verificarea condițiilor de fond și formă reglementate de Legea nr. 302/2004

În speță, condițiile de fond și formă au fost îndeplinite, astfel că cererea pentru executarea mandatului european de arestare a fost considerată fondată.

Deși judecata nu s-a oprit aici, vom reda mai jos, succint, câteva aspecte subliniate de Curte în această etapă, deoarece ele țin de esența mandatului european de arestare și au beneficiat de o amplă argumentare, care din păcate, nu poate fi reprodusă aici:

Mandatul european de executare are putere obligatorie și se execută cu respectarea principiului recunoaşterii reciproce și a drepturilor fundamentale ale omului.

Potrivit Curții „Conform Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie (…)” și „se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât şi cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, aşa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

Mandatul european de arestare poate fi emis și în vederea efectuării urmăririi penale.

Mandatul european de arestare este emis „în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.” dar potrivit art. 89 alin. (1) lit. a) din Legea 302/ 2004 şi în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Decizia – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, „mandatul european de arestare poate fi emis şi în vederea efectuării urmăririi penale , acesta fiind şi cazul mandatului în speță.”

Autoritatea judiciară de executare trebuie să respecte principiul recunoaşterii şi încrederii reciproce, adică refuzul de executare a mandatului european trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute de decizia cadru

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr.2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanţa română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

[N.R] – Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 enumeră foarte clar care sunt motivele de neexecutare obligatorie (art. 3) și facultativă (art. 4), iar potrivit, iar potrivit art. 1 alin. (2) „Statele membre execută orice mandat european de arestare, pe baza principiului recunoaşterii reciproce şi în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru.”

ii. Declararea stării de urgență și consecințele acesteia

Curtea a constatat existența stării de urgență, declarată de autoritățile competente atât în România cât și în Italia. În acest context a subliniat:

Existența măsurilor de protecție luate de ambele state prin suspendarea zborurilor către și din Italia

„Prin Hotărârea nr. 7 din 7.03.2020, Ministerul Afacerilor Interne – Departamentul pentru situaţii de urgenţă – Grupul de suport tehnico-ştiinţific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, a dispus suspendarea zborurilor efectuate de operatorii economici aerieni spre Italia şi din Italia către România pentru toate aeroporturile din ţară (…)”.

Existența mesajelor privind suspendarea activităţilor de extrădare/predare/transfer persoanelor solicitate în Uniunea Europeană

„Astfel cum rezultă din adresa nr 3400756/BPU/RND din 20.03.2020, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R. a învederat că majoritatea autorităţilor de aplicare a legii din Europa au transmis pe canale poliţieneşti, mesaje prin care informează despre suspendarea activităţilor de extrădare/predare/transfer [fila 51].”

 Notorietatea

„Este de notorietate declararea „Pandemiei” de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la data de 11.03.2020.”

iii. Incidența motivului facultativ de amânare a predării potrivit Legii nr. 302/2004


Curtea a analizat aplicabilitatea în speță a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora „predarea poate fi amânată atunci când din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana solicitată sau familia acesteia. (…).”

Având în vedere că lămurirea sintagmelor „împrejurări speciale” şi „consecinţe grave” a fost lăsată în sarcina instanţelor judecătoreşti, Curtea a considerat că ne aflăm în prezența acestor două elemente astfel:

Împrejurarea specială – potrivit Curții „Declararea „Pandemiei” de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, la data de 11.03.2020, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de ţări, suspendarea zborurilor între România şi Italia, dar şi situaţia medicală existentă pe teritoriul Italiei, ţara cel mai puternic afectată de coronavirus, reprezintă, în opinia Curţii, o împrejurare specială în accepţiunea art. 58 (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.”
Consecința gravă – „Fără îndoială, posibila afectare a stării de sănătate a persoanei solicitate poate reprezenta o consecinţă gravă.” a statuat Curtea.
Gravitatea acuzațiilor și interesul superior al persoanei solicitate

„Deşi dispoziţiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd în mod expres, Curtea apreciază că, în analiza incidenţei acestui motiv facultativ de amânare a predării, trebuie avută în vedere şi gravitatea acuzaţiilor aduse persoanei solicitate, pentru a verifica în ce măsură restrângerea imediată a drepturilor este proporţională cu scopul urmărit. În aceste circumstanţe, punând în balanţă interesul superior al persoanei solicitate şi cel urmărit prin emiterea mandatului european de arestare, constând în aducerea imediată în faţa autorităţilor judiciare din Italia, Curtea apreciază că, la acest moment, interesul persoanei solicitate este prioritar.”

iv. Incidența cazului de suspendare a predării în baza Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002

Curtea a avut în vedere două aspecte:

Existența motivelor umanitare serioase

„Potrivit art. 23 alin. (4) din Decizia-cadru a Consiliului nr.2002/584/JAI din 13 iunie 2002, în mod excepţional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viaţa sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect şi convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.”

Suspendarea și amânarea predării sunt două instituții distincte

„Curtea apreciază că măsura de suspendare a predării este una complementară celei de amânare a predării , cele două instituții fiind reglementate în mod deosebit în cuprinsul deciziei – cadru, putându-se aprecia asupra acesteia doar dacă, ulterior încercării de predare la momentul în care cauza de amânare încetează (prin ajungere le termen) respectarea termenelor de predare nu poate fi respectată.”

Hotărârea

„Ca atare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea constată că se impune amânarea temporară a predării persoanei solicitate, până la încetarea cauzei care a determinat amânarea (suspendarea transporturilor aeriene către Italia) , dar nu mai mult de 3 luni.”

A se vedea și articolul Mandatul de arestare: pandemia justifică amânarea predării persoanei solicitate către statele grav afectate, care conține o amplă argumentare din partea apărării

Back To Top